Rebel Love Song... The Story of a Fallen Angel

O... Ok, "Rebel Love Song... The Story of a Fallen Angel" acesta o sa fie titlul ficului meu si o sa va dau cateva detalii despre el.   Personajele principale sunt: Sage Bullet, Kim Andoran, Bill si Tom la 18-19 ani. Celelalte personaje o sa apara pe parcurs si va spun de acum, pana si personajele principale o sa apara mai tarziu sau nu...  
Asa, povestea o sa fie cu ingeri  cazuti si iubire interzisa, pedepsita crunt de catre capetele supreme ale comunitatii ingerilor de orice fel, despre secrete si... ce o sa mai fie pe acolo...  
E o tampenie care mi-a venit intr-o seara si am transformat-o intr-o poveste.  

Spuneti-mi cateva pareri si diseara o sa postez prologul Si sper ca o sa va placa

Hellooooo, deja imi surade ideea si abia astept sa vad ce va fi   Imi pare foarte interesant, abia astept sa citesc mai multeeee  

Hmm.. pare a fi o idee super. <3 Abia astept sa vad cum scri.

Interesant:P  Sunt nerabdatoare sa citesc: :hi: : 

Pare interesant  astept next

Wow, vad ca ideea mea va surade  
Ma bucur, uitati aici prologul si maine o sa pun o parte din primul capitol  
Enjoy  


Rebel Love Song
The Story of a Fallen Angel

Prolog

Simteam vantul in fata si prin par. Simteam fericireaa si placerea pe care ti-o confera mersul cu motocicleta. Simteam fiecare metru de asfalt pe care il cutreieram impreuna cu motorul meu. Simteam libertatea.
Nu pot nega, simteam si privirea glaciara a lui Tom. Da, Tom, acel Tom. Acel baiat care, desi poarta mereu haine baggy, sepci, bandane si sneakersi, era un motociclist demential. Acel baiat care cu piercingul din buza, cu ochii ciocolatii si cu dreadlocks-urile te facea sa spui “Asta da baiat interesant.” Acel baiat misterios si arogant, acel baiat pe care il zaresti de obicei intr-un colt intr-un club si te indragostesti de el instantaneu. Acel baiat care nu poate sta in acelasi loc prea mult timp, acel baiat care te face sa reconsideri tot ceea ce credeai pana atunci. Acel baiat care iti schimba viata. Acel baiat de care m-am indragostit lulea inca din prima zi in care l-am vazut, acum doua luni,cand vacanta abia incepuse.

Este foarte interesant Bexi.  Abia astept sa vad ce se intampla.  

Wahaaa!!! E super interesant!!! Tom huh? You like him, I know you like him, don't you?   Asa sunt eu mai tampita ))) Oricum foarte interesant, stept next   O sa fie tare  

Pai ma bucur sa vad ca vi s epare interesant   Stiu ca prologul a fosr cam scurt dar asa era scris de ceva timp, oricum uitati aici next ;)Sa-mi spuneti cum vi se pare   Enjoy  


Unu

       Ziua cand l-am intalnit pe Tom prima data nu a fost nici de cum intr-un club. Nici de cum o noapte de nebunie cu prietenii. Nici de cum o petrecere scapata de sub control la unul din prietenii tai. Nu, a fost o zi ploioasa, o zi in care cerul se contrazicea cu soarele, care sa “straluceasca” azi? Stropi mari udasera straduta din fata casei mele si ma tineau incuiata acolo. Asta pana ce urechile mele au auzit usorul solo de chitara de la inceputul tonului meu de apel.
       In urmatoarea secunda, glasul dulce si puternic al celei mai bine prietene a umplut de voiosie camera mea mohorata.
       - Nu-mi spune ca iar esti abatuta din cauza ca ploua, mi-a spus in timp ce cautam hanoracul meu rosu preferat.
       - Nu-i asta, e doar… habar n-am, ma simt ciudat, ma simt goala, i-am spus pe un ton plat.
       - Nu-mi place cum suna asta! Pune niste haine pe tine si misca-ti fundul in fata garajului meu! Mi-a poruncit Kim.
   Partea cea mai interesanta din toata prietenia noastra era ca, Kim – Kimberley pe numele ei intreg – reuseste sa ma faca sa rad indiferent de cat de abatuta sunt sau ce metode foloseste. Asta poate fi considerat unul din multele motive pentru care o iubesc.
       - O sa fiu acolo in maxim un sfert de ora, i-am raportat cu un suras aparandu-mi pe buze.
       - Sper sa nu fie ca ultima data, am o foarte mare, interesanta si sexy surpriza pentru tine, mi-a spus aproape ramanand fara voce de la ras. Mda, Kim, zapacita si tacanita cum nimeni nu poate fi, ce m-as face eu fara fata asta?
       - Oare ce mai e de data asta?
       - O sa vezi tu, sa fi aici la timp! Ca daca nu te gadil, ai grija!
       - Sa fi sigura.
       Am inchis telefonul si m-am pus putin pe ganduri. Oare ce surpriza imi putea pregati? Kim e cunoascuta pentru personalitatea ei radianta si pentru faptul ca surprizele ei sunt de departe cele mai bune. Numai sa ne intoarcem putin in timp, sa rascolim memoriile de acum doi ani de la ziua lui Elizabeth James, fata aceea a avut parte de cea mai tare petrecere surpriza din istoria micutului oras din Dakota. Nu e un oras prea mare si din pacate nu are nici mall, dar are drumuri bune pentru motociclete asa ca se compenseaza – cel putin pentru mine, Kim si cativa prieteni.
       In tocmai cum i-am promis, intr-un sfert de ora ajunsesem in fata garajului ei. Nu era o distanta prea mare de la casa mea pana la a ei asa ca mi-am permis sa merg putin mai incet decat o faceam de obicei. Azi clar era una din zilele acelea cand nu ai chef de nimic si doar stai si faci ceva ca sa nu crezi ca ai pierdut ziua degeaba.
       - Sage! (O sa trag aici o linie ca sa precizez ca numele meu e poate cel mai ciudat din toate care le-am auzit si pentru asta trebuie sa le multumesc mamei si tatei) Tu zapacita care intarzie mereu! Unde natia ta ai stat pana acum? I-am auzit glasul prietenei mele, era un semn clar de iritare in el.
       - Scuzele mele, am cautat ceva in casa si a durat mai mult decat planificasem. Nascocesc chestia asta aproape mereu cand nu vreau sa afle cineva ceva, dar de data asta era adevarat, iar pe Kim nu pot s-o mint, nu ma lasa sufletul.
       - Bine, stiu ca tu esti mai aiurita si te iert pentru asta, acum hai in spate, vreau sa cunosti pe cineva si apoi sa mergem la o lunga plimbare cu motocicletele spre munte.
       Deci un nou prieten, asta era marea surpriza a lui Kim? Fie ca ea, ea stie mai bine, ma inced in ea ca in propria-mi sora – daca as avea una.
       M-a condus pe aleea pavata din fata casei care intr-un punct de desfacea in trei alei aleatorii. O alee ducea evident spre casa, o alta spre garaj si cealalta in curtea din spate, unde mama lui Kim amplasase o masuta pentru noi doua si prietenii nostri acum ceva timp. Am dat ochii cu Mari-Rose Suanders, Shelby Brown, Miles Dean, Leon Harris si Dario Grey. Jumatate din gasca noastra de la liceu si…un al patrulea tip.
       "Trebuie sa fie tipul de care spunea Kim, calmeaza-te fato!" Mi-am spus intorcandu-ma si salutandu-i pe cei cinci prieteni pe care nu-i mai vazusem de o buna bucata de vreme. Am ras, am depanat amintiri, am infulecat gustarile care doamna Andoran ni le-a adus, apoi am baut sucul de parca ar fi fost primul lichid vazut dupa doua zile in desert fara apa. Oh da, incepem sa revenim la obiceiurile din timpul scolii.
       Numai ca ceva ma impiedica oarecum sa ma simt totalmente in largul meu. Tipul cel nou. Era ceva in legatura cu el ce nu-mi dadea pace. Kim nu mi-l prezentase inca asa ca am presupus ca asteapta momentul potrivit – oare de ce?

Wow, e super!!! Imi place la nebunie cum scrii     Abia astept sa vad ce se intampla in continuare  

Wow.   Am ramas sincer fara cuvinte cand l-am citit , vad ca ai folosit personificare(sper ca e personificare...oh well. sper sa ma corectezi .. ) ) la inceput " Cerul se contrazicea cu soarele. "in ficurile mele nu prea le gasesti am renuntat la asta si am inceput sa scriu necenzurat daca intelegi ce vreau sa zic   sa nu renunti la personificare cand faci ficuri sau la alte figuri de stil e un sfat asa iti aduce foarte multi cititori, foarte frumos , nu am ce  sa comentez despre ficul tau , nu pot sa zic insa ca imi place , pot sa zic ca il ADOR.  . Abia astept capitolul urmator. Si spor la scris.



Andy Biersack and Batman approves you.

Vaai, deci este genial !!!   
Ai un stil foarte frumos de a scrie. Sper sa ai inspiratie in continuare.  

S-U-P-E-R-B! Imi place mult cum scrii.Ai talent;) Vreau next: :hi: : 

Wow   Deci nu-mi vine sa cred, sunteti geniale, atat va spun, geniale!!!    
Multumesc pntru mesajele astea incredibile!! Danke schön!!!    
O sa postez imediat next    
   

Uitati aici next  

Doi

Numai dupa inca o ora de impartasit povesti si experiente amuzante din prima saptamana din vacanta de vara, prietenii nostri au parasit proprietatea familiei Andoran si s-au indepartat pe motoarele lor, fiecare unde a vrut sau a vazut cu ochii. Abia atunci am observat, si tipul misterios disparuse din raza mea vizuala. Si asta ma facuse sa-mi pun alte intrebari care vor primi raspuns sine stie cand.
Kim mi-a facut mai apoi semn sa mergem spre garaj, cel mai probabil ca sa-si ia motocicleta si sa mergem la acea plimbare spre munte.
Intuitia mea a fost buna intrucat ea a deschis usa garajului care a lasat lumina slaba a unei raze de soare, abia scapata din ghearele norilor de ploaie, sa lumineze frumoasa si neagra motocicleta a prietenei mele. Se pare ca Bike – asa cum Kim isi numise motocicleta – fusese lustruita, iar rezervorul era plin. Numai bine pentru mica noatra expeditie.
Imi facusem plinul pe drum asa ca nu imi faceam probleme de genl “Oh nu, o sa raman fara benzina, ce ma fac?” sau “Doamne, mult mai consuma motocicleta asta!”. Nici vorba, buna mea motocicleta torcea ca o pisicuta si gandul ca mergea ca unsa ma facu sa uit de lucrurile si/sau persoanele din jurul meu.
- Unde vrei sa-ti las cheia Kim? O voce masculina si cu un aer arogant se auzi in spatele meu.
Am presupus ca era tipul cel nou, al carui nume evident ca nu-l stiam si deveneam putin stresata din cauza asta. Nu ma simt eu bine cand nu cunosc numele unei personae, asta e.
- Oh, da, a spus Kim si a intins mana dupa cheie, care curios, se alfa la nivelul fetei mele, langa urechea stanga. Of Doamne ce uituca sunt, a exclamat ea. Tom, ea e Sage, Sage el e Tom. Faceti cunostinta si toate cele pana termin eu aici.
Ok, cum sunt obsedata sa analizez o persoana atunci cand o intalnesc prima data – stati calmi ca nu ma holbez ca o obsedata la numeni –, nici acest Tom nu a scapat. Era cu un cap mai inalt decat mine, purta haine baggy, iar o bandana si o sapca ii ascundeau o parte din par – care mai apoi am observat ca il avea sub forma de dreadlocks. Un piercing in buza, ochii ciocolatii, zambet arogant si mers ciudat, baiatul asta imi dadea toate semnele ca era un mare fan al rappului. Nu parea genul care sa fie si motociclist, dar sa nu judec dupa aparente.
- Imi pre bine, am spus uitandu-ma la el pentru o ultima analiza.
- De asemenea, papusa. Si cu asta ochii lui au capatat un licar ciudat, iar zambetul arogant a devenit unul viclean – era clar ca dupa ce ma studiase si el, dedusese cel mai probabil ca aratam pe gustul lui.
- Tom, Sage nu e papusa, i-a strigat Kim din spatele motocicletei si pot jura ca am simtit cum isi da ochii peste cap.
Asta era Kim a mea.
- Cum spui tu gagico! I-a raspuns Tom cu ironie.
- Te stiu eu pustiule, nu ma face sa ma supar pe tine, spuse iesind de dupa motocicleta. E gata, hai la plimbare.
- Mie imi surade ideea. Am apbobat-o in timp ce-mi puneam casca.
- Sunt la mila celor mai dragute fete pe care le cunosc, a raspuns si Tom cu un alt zambet viclean aparandu-i pe fata, dar disparand la fel de repede.
- Nu mai spune, am spus in acelasi timp cu prietena mea.
Kim si-a scos motocicleta din garaj si a dus-o langa a mea pentru ca mai apoi sa pornim la drum, lasandu-l pe Tom in urma. Pot spune ca mergeam repede dar nu foarte repede, asa ca puteam sa si comunicam – mai ales ca mergeam una langa alta.
- Tom nu vine? Am vrut sa stiu.
- Vine el stai calma, asa face mereu, m-a asigurat prietena mea. Mai asteapta doua minute cel mult si-l vezi trecand pe langa tine.
- Hei, tu il cunosti nu eu, apoi am ras amandoua si ne-am continuat drumul.
Ah! Sentimentul de libertate care ti-l confera o motocicleta. Soseaua libera si vantul prin par. Prietena cea mai buna si un drum lung in fata ochilor. Asta da mod de viata pentru niste fete de aproape optsprezece ani. Nici ca se putea mai bine vreodata. De mult timp adoram motocicletele si mereu am spus ca voi ajunge sa detin una, pentru ca mai apoi sa simt libertatea care ti-o confera. Libertatea care o simt de fiecare data cand ma urc pe minunata mea motocicleta rosie si cand aud minunatul sunet al motorului, ador sentimentul acela.
Am fost trezita din fanteziile mele cand alt motor a trecut pe langa mine in viteza. Mi-a luat cateva secude sa ma dezmeticesc si sa constat ca nu era Kim, ci Tom. Pe o motocicleta la fel de neagra ca noaptea si la fel de rapida ca o masina de curse.
"Deci asta e ce poate face tipul asta? Cel putin pe moment e bine." Mi-am spus uitandu-ma cu atentie la el. I-am aruncat pretenei mele o privire cu subinteles si amandoua am accelerat, ajungandu-l rapid insa ramanand la o mica distanta de el – dorind sa vedem ce va face in continuare. Baiatul misterios a accelerat si s-a facut nevazut in curba din apropiere, apoi intrand in tunelul de la capatul drumului principal.
O pot numi curiozitate sau o pot numi cercetare sau pot pur si simplu sa o numesc orgoliu. Am accelerat si mai mult si l-am urmat pana in tunel, pentru ca mai apoi sa descopar, la finalul lui, unul dintre cele mai frumoase peisaje pe care le vazusem vreodata, brazi si pini si toate coniferele cunoscute de mine aranjate in cel mai frumos mod posibil si stabatuti de o cascada cu apa limbede, cristalina.
"Si rece tot odata." Aparent Tom cunostea bine traseul din moment ce lua curbele ca un expert, sau doar era un motociclist demential iar eu nu vroiam sa admit asta. Tot ce pot sa spun e ca am mers in continuare dupa el si abia cand motorul lui s-a oprit, iar eu am incetinit, am observat ca Kim nu mai era in spatele meu.
"Unde o fi disparut fata asta? Era in spatele meu ce naiba! Ori poate…nu! Nu! KIM! Tu vicleano, las’ ca vezi tu." Asta cel mai probabil era un alt plan maret de-al ei de a ma cupla cu cineva. Fata asta trebuie sa o lase mai moale.
Cand luam ultima curba, am putut simti privirea cuiva – si cel mai probabil privirea ii apartinea lui – si am dedus ca analiza cum ma descurcam pe noul traseu. Recunosc, m-am simtit destul de placut gandindu-ma ca analizeaza atent fiecare miscare a mea. Si recunosc si ca baiatul mosterios era frumos, pentru ca era. Nu era nici simpatic, nici dragut, era pur si simplu frumos si gata.
Am parcat destul de aproape de el si mi-am lasat parul castaniu sa cada in valuri dupa ce mi-am dat casca jos. El statea nemiscat, cu mainile in buzunar si privirea atintita spre cel mai frumos lucru din lume. Din locul in care ne aflam puteam vedea fara probleme orasul – in partea centrala – si o imensitate de padure de brazi de jur imprejurul orasului si in tot restul razei mele vizuale. Tipul avea gusturi bune, ii placeau natura si muntele, iar alesul privelistilor splendide parea un lucru normal pentru el.
- Iti place? Am fost surprinsa ca usorul aer arogant din vocea lui disparuse acum si ca ochii lui ciocolatii straluceau efectiv in lumina micilor raze de soare.
"Nota personala: Nu lasa tipul rap sa stea prea mult la soare, poate deveni periculos de frumos."
Nu am de ce sa neg, baiatul arata superb in lumina soarelui – ma intreb oare cum ar arata in lumina lunii.
- Arata suprb. Am spus uitandu-ma din nou la minunata priveliste din fata mea. De unde stiai de locul asta?
- Tata obisnuia sa ma aduca aici cand eram mic, a oftat scurt dupa ce mi-a spus asta si a aruncat inca o privire peisajului.
Eu deja ma facusem comoda pe un bustean zarit in apropiere si priveam peisajul. Daca Kim ar vedea asta, ar incepe cu siguranta inca un desen spelnid. Am auzit sunet de pasi in spatele meu si imediat dupa am vazut ca Tom imi intindea o sticla de apa. "Rece." Am dedus vazand condensul ce se crease pe toata suprafata ei.
- Nu plec la drum fara apa, indiferent daca e un drum lung sau unul scurt, a spus apoi a luat o gura zdravana de apa din sticla lui. Marul lui Adam facu cateva miscari apoi se calma.
- O sa tin minte asta. Am zambit si am baut la randul meu putina apa, chiar eram insetata.

E lunga stiu   Dar fiecare parte o sa aiba o marime diferita, habar n-am, in unctie de cat scriu sau cat de multe lucruri vreau sa se intample in fiecare parte  
E ciudat  

Woow. <3 Decii iti ador ficul . <3 E minunaaaaat ! <3 Scrii magnific . Abia astept sa vad cum decurge acest fic al tau. <3 Spor la scris incontinuare. <3 Si am obervat in acest capitol o gramada de figuri de stil. Sper doar ca mi-ai urmat sfatul . Daca da , atunci multumesc . Abia astept capitolul urmator si incodata spor la scris.

Wow deci eu iti multumesc pentru cuvintele frumoase   Ma bucur sa vad ca cineva apreciaza ce scriu  
Next maine, promit

Deci este genial !!!! Il ador. Scrii suuuuper Bexi. Spor la scris in continuare.   

       

Mein Gott asta e geniala, JUR!!!     

Ador cum scrii, ador felul cum povestesti, ador povestea, ador ideea siiii.... iti place de Tom!!! Stiam eu, stiam. Ti-am si zis. You like him, I know you like him :>

*tacaneala nivel 483*    

Ihaa!Deja il vad pe Cupidon cum isi pregateste sagetile si le indreapta catre Tom si Sage.  
Mi-a placut si nextul asta si sunt curioasa ce o sa se intample in nextul viitor.Desi observ ca ti s-a mai spus,iti mai zic si eu: Ai talent!!Ai un super-talent de a scrie[ai idei originale si descrii totul asa frumos,parca duci cititorul in lumea ficului  ]  Sa nu ma mai lungesc cu vorba,astept nextul.

Deci va multumesc enorm pentru cuvintele astea superbe      
Va ador!!!! O sa postez putin mai tarziu next pentru ca am mai citit odata tot ce scrisesem in avans si vreau sa mai schimb niste lucruri ) Va pupa Bexi :*

The Next e aici  
OK sunt zapacita rau
Enjoy! :*

Trei

       A doua zi, in jurul pranzului, Kim statea pe canapeaua din sufragerie iar pe masuta de cafea statea pranzul nostru – o pizza cu multa sunca si mozzarela. Era in rutina noastra sa luam pranzul impreuna la mine acasa duminica si mai apoi sa mergem la o plimbare in parcul din josul strazii.
       Frumusetea zilei de astazi era incontestabila iar usorul miros de ploaie inca dansa prin aer. O da, dupa o zi ploioasa, o zi cu un soare sfios si norisori argintii e tot ce aveam nevoie. Asta si evident prietena mea cea mai buna. Evident, cum eram o adolescenta care locuia singura, casa mea era tot odata si casa lui Kim pentru ca nu se putea altfel.
       - Toate ca toate Sage, dar ieri chiar m-ai lasat fara cuvinte. Mi-am auzit prietena spunand in timp ce luam o imbucatura de pizza, toata mozzarela intinzandumi-se pe fata.
       - Ce vrei sa spui? Am intrebat incercand sa scap de mozzarela aia nenorocita.
       - Te-ai pus la mintea lui Tom si mai sa te iei la intrecere cu el. Mi-a aruncat o privire iscoditoare si intelesesem aluzia.
       - Oh te rog, nu-mi spune ca acum crezi ca imi place de el sau ceva! Am inceput amandoua sa radem.
       - Nu spun asta, doar gandesc. Nu spun, gandesc. Se foia ca un copilas si nu-si putea stapani rasul. Kim doamnelor si domnilor, Kim.
       - Oh haide! Chiar asa Kim? Ma asteptam la mai mult de la tine. I-am spus inghiontind-o prieteneste.
       - Hai hai, am vazut cum ti se scurgeau ochii dupa el cand ati oprit. Imediat mana ei a fost la gura si tot repeta „Fraiera Kim, fraiera!”.
       - Cand ce? Adica vrei sa zici ca ai vazut aia? O iscodeam cu privirea si mai sa izbucnesc intr-un ras isteric.
       - Poate…
       - Adica tu ai riscat sa afle de noi doar ca sa vezi ce faceam? Doamne esti asa de tacanita, jur! Nu-mi mai puteam stapanii rasul dar tot odata eram putin ingrijorata. Tom ar fi putut afla despre mine si Kim daca ar fi vazut-o si ar fi fost greu sa-i explicam de ce ea era in aer.
       - Nu am riscat nimic asa ca stai calma. Tom e unul de-al nostru…mai mult sau mai putin. A spus cu o oarecare ingrijorare in glas
       - Ce vrei sa spui cu asta?
       - Pai… Dar cand sa-mi spuna telefonul ei a sunat. Frumosul sunet asemantor cu jocurile video rasuna din telefonul ei si dadea atmosferei un aer si mai ciudat, dar placut.
       De obicei nu e secretoasa in legatura cu cine o apeleaza sau mai stiu eu ce, dar de data asta m-a surprins reactia ei. A ascuns cu palma ecranul telefonului si s-a dus in cealalta camera. As fi fost o prietena ingrozitoare daca m-as fi dus la usa sa ascult ce zice asa ca am ramas pe canapea.

Intermezzo

    ~ - Cum adica nu o sa ajungi aici maine? Credeam ca ai terminat tot ce trbuia sa rezolvi pentru voi doi? Vocea tremuranda a lui Kim intreba.
       - A aparut o schimbare in plan. A raspuns inghrijorata cealalta persoana.
       - Ce schimbare? Bill spune-mi despre ce e vorba, stii ca nu-mi place s-o mint pe Sage, mai ales in legatura cu asta. Atmosfera era tensionata, vinovatia ieseind la suprafata.
       - Stiu, nici mie nu-mi place sa te pun sa faci asta. Dar nu am alta cale pe moment. O sa incerc sa rezolv cat pot de repede dar nu garantez.  A spus Bill de la capatul celalalt al firului.
       - Dar ce naiba a spus Consiliul? Adica lucrurile decurgeau bine…
       - Stiu, dar a venit Christian si a insirat niste povesti de adormit copii si consiliul a pus in asteptare procesul.
       - Pot sa vin sa te ajut cu ceva? Oricum matusa mea m-a chemat pana la ea si sta in apropiere de tine, pot sa trec si pe acolo in drum spre ea. A propus ea.
       - Si sa o lasi pe Sage singura? Nici gand Kim, ramai cu ea. A protestat el.
       - O sa stea cu Tom, nu e problema. Eu imi fac griji pentru tine, doar stii cat e de periculos. Kim mai avea putin si izbucnea in lacrimi din cauza fricii. Stii ca nu vreau sa te pierd iar.
       - Si nu o s-o faci, iti promit. A consolat-o usor cu vocea lui cea calda.
       - Te cred, dar te rog, fa cumva si vino maine aici. O sa-i explicam lui Sage si o sa ne gandim toti patru la ceva. Te rog!
       - O sa fac tot ce pot, dar nu garantez nimic.
       - Bine.
       - Si tine minte, in cel mai rau caz, o sa lipsesc doua luni si o sa-l iau si pe Tom cu mine. Daca nu primesti vesti de la vreunul din noi ii spui totul lui Sage si vedem apoi ce facem.
       - Promiti ca daca se impute treaba, nu conteaza cat esti sau nu de departe de noi, ne chemi?
       - Iti promit, acum stai calma si ai grija de tine.
       - Te iubesc Bill, sa nu uiti!
       - Si eu te iubesc Kim, nici tu sa nu uiti.
       Acestea fiind spuse, conversatia celor doi s-a incheiat iar Kim a facut tot posibilul sa nu se vada ca plasese si s-a indreptat din nou spre sufrageria lui Sage, luptandu-se cu ea insasi daca sa-i spuna sau nu acum adevarul prietenei ei. ~

       Usa s-a deschis si de acolo a iesit Kim cu o fata de parca vazuse o fantoma. Nu stiu cine era la telefon sau ce i-a spus, stiu doar ca e nasoala treaba daca ea arata asa. Ochii oarecum rosii, privirea inghrijorata, tremura si nu era atenta la nimic in jurul ei – nu era de bine.
       - Kim! Ce-ai patit? M-am repezit la ea si-am ajutat-o sa ajunga pana la canapea.
       - E, e complicat. E foarte coplicat. Sage e… eu… ah…
       Usa de la intrare s-a lovit de perete cu un sunet usor si in pragul ei astatea tantos Tom. Inca o intrebare, ce Dumnezeu face el in fata usii casei mele? Si de unde stie unde stau?
       - Tu ce papucii pisicii cauti aici? Am intrebat amandoua.
       - Salut si voua.
       - Inca n-ai raspuns la intrebare Tom, ce cauti aici? Si mai ales de unde stiai ca stau aici? L-am intrebat uimita si frusrata.
       - E o poveste lunga Sage, mai bine te asezi.
       - Dar nu sunt… Dar inainte sa mai spun ceva am obsevat ca eram in picioare. Oh…bine.
       - Kim?
       "Ok, ok, ok, ce naiba se intampla aici? Imi poate explica si mie cineva? Ca eu sunt in ceata pana in gat si mai sus. Of, cand a devenit ziua asta asa de idioata?"

Mi-a placut mult capitolul asta.  Abia astept sa vad cine e Christian defapt.=))) Desii se poate sa ma insel.
Abia astept sa vad ce personaje mai apar. Decii curiozitatea o sa ma omoare odata si odata. Dar asta e, spor la scris.  Abia astept capitolul urmator.

Nu se poate am pierdut atatea nexxturi:affraid:   imi place enorm de mult felul in care povestesti tine-o tot asa astept nexxtttttt:nebun: :