My crazy beautiful life

Deci, am decis sa il postez pana la urma. :p Nu stiu daca e ceva *wow*, dar ma rog.. Am scris la el vreo 6 oagini pana acum. *Avertizare* - Scriu destul de rar, asa ca sa nu strigati de nu stiu cate ori ca vreti urmatoarea parte, ok? =))
Nu o sa mai pun personaje de aceasta data. Vreau ca totul sa fie o surpriza. :DAsa ca .. sa incepem!



All : Lexus! Lexus! Lexus!
X: Intri in scena in 5 minute!
Am dat usor din cap in semn de „da” si mi-am luat jacheta de pe scaun. Cineva mi-a deschis usa si mi-a urat succes. Cum am ajuns in culise, cateva stiliste au sarit pe mine sa imi aranjeze parul si machiajul. Doar cativa pasi ma mai desparteau de scena. Un baiat imi intinde microfonul si imi face semn ca pot intra. Nu e prima data cand fac asta, dar de fiecare data simt acei fiori. Am pasit timid pe scena si am ridicat privirea din pamant. Toate luminile s-au atintit asupra mea, iar oamenii imi strigau numele. Am facut semn trupei sa inceapa. Seth a dat startul cu un solo magnific de chitara. Apoi, Jordan a continuat cu cateva acorduri la bass. Ultimul, dar nu cel din urma a fost Adam care a inceput sa dovedeasca de ce este numit unul din marii tobosari ai lumii. Acum .. era randul meu. Am strans tare microfonul in mana, m-am uitat inca o data la public si ..

STOP!
De ce sa termin povestea asa curand? Cred ca ar fii mult mai bine daca v-as spune cum a inceput toata aceasta nebunie. Cum viata mea s-a schimbat radical, din toate punctele de vedere. Ce ziceti? Pai, de aici a inceput totul ..

Diriginta: Bianca, la tabla!
Am ridicat privirea din pamant si m-am indreptat infricosata spre tabla. Aveam ghinionul ca diriginta mea sa fie tocmai profesoara de matematica. Am luat creta si m-am intors cu fata spre clasa.
Diriginta: Bine, scrie datele ce ti le voi dicta.
Am inceput sa fac ceea ce mi-a spus, in timp ce incercam sa imi mentin calmul. Cand a venit timpul rezolvarii m-am uitat foarte confuza spre tabla. Am inceput sa scriu cate ceva, dar de fiecare data stergeam si o luam de la capat.
Diriginta: Deci stii sa faci, sau nu?
B: Um .. nu.
Diriginta: La loc, 4!
M-am dus cat am putut de repede la locul meu, incercand in acelasi timp sa evit privirile colegilor. Asta e adevarul, nu ma pricep la mate, ok?! Impacate cu ideea. Oricum, tocmai auzisem clopotelul si cum era ultima ora am strans totul repede si am plecat spre casa. Imi era deja frica de ceea ce putea sa spuna mama. Mereu ma compara cu sora si fratele meu, care aveau note mult mai mari. Tot timpul iesea scandal. Ca de ce nu invat, ca de ce ma preocupa alte lucruri cum ar fii desenul, mai nou fotografia, dar cel mai mult nu intelegea de ce muzica e atat de importanta pentru mine. As fi putut sa ii zic ca muzica, un lucru marunt pentru ea, m-a salvat in adevaratul sens al cuvantului. Cand nimeni nu era acolo sa ma ajute, sa ma sustine, muzica a fost si ma ridicat atunci cand credeam ca nimic nu mai are sens. Puteam sa ii fac un intreg roman, dar chiar si asa, nu i-ar fi pasat.
Am pasit incet in casa si am mers in sufragerie. Acolo parintii mei vorbeau si aveau zambetul pana la urechi. Cand m-au observat s-au apropiat si m-au luat in brate.
B: Um .. ce se intampla?
Mama: In sfarsit s-a intamplat ceva ce ne-am dorit de mult.

Frumos ficul,mai ales faza cu matematica:)) Chiar asa: Nu toti suntem buni la materia aia ingrozitoare  
"Mama: In sfarsit s-a intamplat ceva ce ne-am dorit de mult." :3 Ce?Vleau sa stiuuu:)) Next!! 

Mama,mama,mama Te bat ca cand eram mica daca nu pui nextu`.))) Ai un stil de a scrie genial. <3333

Si a venit next-ul spiridusilor! =))


B: Adica .. ?
Mama: Ne mutam in America!
B: Ce?! Asta e o gluma, nu?
Tata: Absolut nici o gluma. Cei de la firma la care lucrez m-au transferat acolo. Plecam in doua zile!
Mama: O sa vezi scumpa mea ca o sa iti placa foarte mult. Sigur o sa iti faci si prieteni. Nu ai de ce sa te intristezi.
B: De abia am inceput clasa a V-a si tu imi spui ca ne mutam! Cum sa nu ma intristez!
Tata: Am vorbit cu directorul si a spus ca nu mai trebuie sa te duci la scoala in aceste doua zile. Eu zic sa incepi cu pregatirile.
Am ramas muta de uimire. Totusi, prieteni? Am doar 11 ani. Chiar cred ei ca ma voi descurca? Nu, nu am probleme cu engleza ci doar cu timiditatea. Nu ma pot adapta usor intr-un alt grup.
Am deschis usa usor, mi-am lasat ghiozdanul si am deschis laptop-ul. Dupa numai 5 minute intra si tata.
Tata: Daca vrei sa cauti ceva despre viitorul tau oras cauta : Oregon. Sunt sigur ca o sa iti placa.
Spunand asta a plecat din camera. Cei drept eram putin curioasa .. bine, poate putin mai mult. Am aflat niste informatii ‚standard’, dupa care m-am uitat la cateva din locurile speciale. Oricum, obosisem deja asa ca am decis sa ma pregatesc de culcare. Da, 17:27 si eu vreau sa dorm.. Dar, hei! Maine nu merg la scoala, asa ca de ce nu? Fac repede un dus, si fara sa mai mananc ceva ma duc in pat. Am lasat pe fundal o melodie lenta incat sa ma ajute mai mult sa adorm repede.

Urmatoarea zii.
„Buna-dimineata, Bucuresti! Speram ca ati dormit bine! Acum vom incepe cu cateva melodii noi din ..”
Alarma nenorocita si radio idiot... Am lasat capul in perna si am inceput sa oftez .. Penultima zii. Ridic capul spre ceas si vad ca e 08:35 .. Wow.. Devreme pentru mine. Ma dau jos din pat cu cea mai mare lene posibila pe aceasta planeta si ma duc in bucatarie. Acolo era doar mama care citea din ziar, in timp ce isi savura cafeaua de dimineata. Ma duc la frigider si iau cutia cu suc de portocale.
M: Vrei sa iti pregatesc ceva?
B: Nu, nu mi-e foame..
M: Bine atunci.
B: Unde e tata?
M: S-a dus sa ia biletele de avion. Va venii intr-o ora .. o ora si ceva.
B: Aha .. ok.
Am mers in sufragerie si m-am trantit pe canapea. La televizor nu era mare lucru. Emisiuni de gatit, sanatate, politica .. Nimic amuzant. Am mai schimbat cateva canale pana cand a venit mama in camera.
M: Am uitat sa iti zic. Andreea a sunat mai devreme. A intrebat daca vrei sa iesi azi afara. Maine nu o sa mai ai cand.
B: Um, sigur. Zii sa ma astepte in parc pe la 16:30.
M: Bine. O sa o sun imediat.
Cum am vazut ca la tv nu e nimic interesant am decis sa mer sus. Am deschis laptop-ul si am lasat pe muzica. Din camera mea se auzeau tot timpul sunete de chitara acustica. Chiar as vrea sa invat sa cant.. Oricum, ma uit la ceas si vad ca sa facut deja 10:04.

:3 Si zici ca aveai 11 ani in fic:-? Asta imi aminteste de atunci cand ne jucam cu paletele:)) Mneah,memories :3. Trecand peste,vreau nextul,e prea fascinant ficul   

Bestial fic  next

Aici e next-ul. Sper sa va placa.   


Inca 4 ore! Ce ar trebuii sa fac pana atunci? M-am uitat in jurul meu si am vazut caietul de desen. L-am luat si m-am uitat prin el. De cand timp nu am mai desenat ceva.. M-am dus la fereastra si am incercat sa gasesc ceva interesant.. Copaci.. doar copaci si atat. Ma rog, mai bine asta decat nimic, nu? Am inceput intai sa ii fac ca in realitate, dar apoi au capatat o alta fata. Am incercat sa ii fac cat mai inchisi, ca mai sumbrii, cat mai .. rai. Cand am terminat am observat ca nu seamana cu nici unul din celelalte desene. Toate celelalte au culori deschise, poate mai aprinse in unele cazuri. Totusi l-am lasat in caiet. Era munca mea. Nu puteam pur si simplu sa il arunc.

La 16:20.
Doar 10 minute. Eram deja gata, dar stiam ca daca voi pleca mai devreme va trebuii sa astept si mai mult. Parcul era foarte aproape de mine. Puteam sa ajung in 6-7 minute. Am incercat sa fac timpul sa treaca mai repede ducandu-ma la tv, sau prin camera aranjand cateva lucruri in bagaj .. Oricum, in sfarsit ceasul arata 16:30. Am iesit pe usa si am luat-o usor spre parc. Era destul de cald afara. Pentru inceputul lui septembrie e chiar bine. Am vazut cativa oameni care erau in tricou, iar unii mai nebuni chiar si in pantaloni scurti. Cand sa intru in parc o vad pe Andreea. Ma opresc pentru o clipa si ma uit la ea. Cateva lacrimi s-au format in ochii mei. Am fugit spre ea cu bratele deschise in timp ce am inceput sa plang. Era ultima oara cand o vedeam. Am strans-o tare in brate si am inceput sa plang si mai tare.
Andreea: Gata .. nu trebuie sa plangi.
Nici ea nu mai avea mult si incepea .. Se cunostea asta in vocea ei.
Andreea: Totul o sa fie bine. O sa vorbim la telefon, pe internet.. Gasim noi o cale. Prietenia noastra nu se incheie aici.
B: V-vorbesti serios?
Andreea: Da! Esti cea mai buna prietena a mea si nu am de gand sa te uit!
B: Pentru o clipa am crezut ca o sa vrei sa nu mai vorbim.. Nu stiu.. Oricum, ma bucur ca vom ramane in continuare prietene.. cele mai bune prietene.
Ne-am asezat pe o banca si am inceput sa ne amintim toate lucrurile din copilarie. Fiecare lucru din parc ne amintea de o intamplare.
Andreea: Vezi leaganul ala? Mai stii ce s-a intamplat?
B: Da .. Aveam 5 ani, cred, si nu reuseam sa imi iau avant. Tu m-ai impins, iar eu am picat pe jos in nisip.
Andreea: Imi amintesc si cat ai plans atunci.
B: Mai stii cat de suparata eram pe tine?
Andreea: Cum sa uit .. Mi-ai aplicat ‚tratamentul’ tacerii. Nu ai vorbit nu mine timp de 2 zile.
B: Dupa n-am mai reusit fiindca trebuia sa imi dai papusa inapoi si normal ca a trebuit sa vorbim.
Printre lacrimi si hohote de ras, am ridicat privirea si am vazut ca deja se intuneca-se. Ma uit la ceas si vad ca e 20:35. Hopa.. Trebuia sa fiu de mult acasa.
B: Trebuie sa plec..
Andreea: La cat decoleaza avionul?
B: La 15:40 nu o sa mai fiu in Romania..



____________
ANUNT! - Vreau doar sa va spun ca s-ar putea sa pun cate o parte in fiecare zii. Am deja 8 pagini scrise la acest fic, deci cred ca ma voi incadra. De ce? Pentru ca am zis ca de fiecare data sa pun cate o pagina din word, asa incat, toate partile sa fie egale.   

( Weeaa! Ma fac sa plang despartirile.Imi aduc aminte de Teodora cand a plecat in Canada.[Stiu ca fac off-topic,dar stie careva ceva de ea?] E o idee buna faza cu cate o pagina pe zi   .Sunt curioasa ce o sa se intample in continuare.Next!  

OffTopic - Stiu decat ca acum e in clasa a 10-a, de la bunicul ei. In rest nu mai stiu nimic..
Oricum, sa ne intoarcem la spiridusii nostrii :3
Cum v-am promis, va pun o pagina pentru ca am un comentariu


A vazut ca voi incepe sa plang iar, asa ca m-a luat in brate. Mi-a repetat din nou ca nu vom incheia prietenia aici si ca vom vorbii.. In acelasi timp, subconstientul imi spunea sa fiu tare. Sa tincapul sus si sa nu ma las batuta. Mi-am luat la revedere de la Andreea si m-am indreptat spre casa.
Cand am intrat am vazut deja bagajele la usa. Se pare ca mama s-a ocupat si de al meu.. Am urcat in camera si am vazut ca mare parte din ea e goala. Dulapul era gol, biroul la fel.. M-am asezat pe pat si m-am uitat in jur. „Chiar fac asta?”. Nu imi venea sa cred inca ca voi parasi tara natala pentru a pleca intr-o tara de peste ocean. Am flat de la tata ca drumul va fii foarte lung.. Cam aproape 2 zile + o escala in Amsterdam. Ce voi face atat timp? M-am trantit in pat si m-am lasat pe mana visurilor. Poate macar acolo e mai frumos..

Urmatoarea zii.
T: Bianca, trezeste-te! Trebuie sa te pregatesti!
A iesit din camera, inchizand usor usa dupa el. M-am ridicat lenesa din pat si m-am dus in baie. Am facut un dus, m-am imbracat repede si am coborat jos. Tocmai o vedeam pe mama care iesea pe usa. Mi-a spus ca in 5 minute sa fiu in masina. Am dat din cap in semn de ‚da’ si m-am dus in bucatarie. Mi-am luat telefonul dupa masa si m-am uitat in jur. Parca toate amintirile imi treceau prin minte.. M-am uitat spre dulapul unde erau asezate farfuriile. Am inceput sa rad cand mi-am amintit cum la aniversarea mea de 6 ani am alunecat, m-am prins de dulap, iar acesta a cazut, toate farfuriile spargandu-se. Din fericire, n-am patit nimic. Am mers in sufragerie si m-am uitat spre semineu. La 3 ani, imi placea sa arunc in el tot ce gaseam. Parintii mei nu se suparau.. dar iarna puneau un gardulet pe langa el. Focul era o mare atractie pentru mine.
Am iesit din casa si am inchis usa foarte incet. M-am intors si am mai privit odata locul. Tata a incuiat usa si m-a luat usor de la spate. Ne-am urcat in masina si am pornit spre o noua viata.

Dupa 20 de minute.
Tocmai am ajuns la aeroport. O tineam strans de mana pe mama. A simtit ca nu sunt pregatita pentru tot ce va urma asa ca s-a pus in genunchi si m-a luat in brate. M-a mangaiat usor pe spate si mi-a spus ca totul va fii bine.
Atunci am auzit o voce care anunta zborul nostru. Am mers si am aratat biletele, inclusiv pasaportul meu si am mers spre avion. Vedeam toti oamenii care treceau pe langa mine. Toti erau entuziasmati. Vorbeau despre ce minunat va fii, sau despre cat de mult asteptau sa plece. Totusi, pe unii nu ii puteam intelege fiindca vorbeau engleza. Ma descurcam si eu cat de cat, dar nu perfect.
Cand am ajuns in avion ne-am asezat pe locurile noastre : eu la geam, mama la mijloc, iar tata spre finalul randului. Amandoi zambeau. Cei drept, cel mai bucuros de plecare era tata. Probabil din cauza noului job.
O domnisoara a venit si ne-a anuntat sa ne punem centurile, fiidnca zborul va incepe in mai putin de 10 minute. Am urmat indicatiile, iar apoi m-am uitat la privelistea de afara. Cand am observat ca decolam am soptit: „La revedere..”. M-am intors si mi-am lasat capul usor pe spate. Urma un drum foarte lung..

Esti incredibila   cred ca ti-am gasit si tie job =))te facem scriitoare :> te pricepi de minune   asa sa ne intoarcem unde eram Nextttttt   

Nu am ce spune decat Nextt:nebun: :  

Nexxttttttttt ador ficul   

Nice,nice,nice[asa cum spunea Bill:))] Am pierdut ceva nexturi,dar bine ca le-am recuperat :> Scrii asa frumos si waa   n-am cuvinte! Next!!  

Scuze de intarziere ..

Deja pot spune ca imi e ca un frate. Mai ales puteam sa spun ca tin la el si ca il iubesc. Nu in acel sens. Intr-un sens prietenesc, fratesc as putea spune. Oricum, am vazut autobuzul care se apropia de noi. Toti ne-am urcat repede si ne-am asezat la locurile noastre. Profesoara ne-a anuntat deja ca va fii un drum destul de lung asa ca ar fii bine sa ne gasim o ocupatie. La inceput, toti faceau deja doar cu colegul de langa el. Dar, cineva s-a plictisit de asta si a venit cu o alta idee..
Cindy: Haideti sa jucam adevar si provocare!
K: Bune idee!
Cindy: Ok. Cum eu am sticla, eu voi hotari cine incepe.
S-a uitat in jurul ei si l-a ales pe Josh. Acesta a luat sticla si a inceput sa o invarta. In acel timp, toti incercam sa ne asezam in asa fel incat sa ne dam seama la cine pica. Cand ne-am pus fiecare la noile locuri, am observat ca sticla s-a oprit fix la Cindy, cea care a venit cu ideea jocului.
Josh: Ok, Cindy. Ce alegi?
Cindy: Adevar!
Josh: E adevarat ca iti place de Chris?
Cindy: Prefer sa nu raspund!
Josh: Mda, e clar deja.
Toti am inceput sa radem in timp ce Cindy se facea din ce in ce mai rosie. Chris e in clasa paralela, iar Cindy, sa zicem, viseaza de ceva timp la el. Oricum, Chris e unul din acei baieti pe care ii intereseaza mai mult scoala, asa ca nici la 15 ani nu o sa vrea sa aiba o relatie.
Cindy a luat timid sticla, iar urmatoarea persoana a fost Marcus.
Marcus: Um.. aleg provocare!
Cindy: Te provoc sa spui numele primei fete care iti trece in minte.
Marcus: Chelsea..
Acum era randul lui Marcus. A invartit destul de tare sticla, asa ca am asteptat ceva pana s-a oprit.
Marcus: Kellin, ce alegi?
K: Desi stiu ca nu e bine, aleg provocare..
Marcus s-a uitat la mine cu un ranjet diabolic. Cindy i-a soptit ceva in ureche, iar el a inceput sa rada. Toti ne uitam confuzi.
Marcus: Ok. Kellin te provoc sa o saruti pe Bianca.
Ce?! Asta e o gluma.. Oricum sunt mai mult decat sigura ca Kellin nu va face asta. Sau, sper.. M-am uitat la el si am vazut ca se inrosise. Cred ca eu eram si mai rau. S-a apropiat incet de mine si m-a sarutat. Toti strigau in cor : Aww!. Cand am realizat amandoi ce se intampla ne-am despartit si am inceput sa ne uitam in directii diferite.
In acel moment am auzit-o pe profesoara care ne spune ca vom ajunge in curand. Ne-am dus fiecare la locul lui si ne-am luat ghiozdanele. Cand am iesit am ramas uimita de cladirea pe care o vedeam. Ce? O vedeam pentru prima oara. E ceva normal.. Am simtit ca cineva m-a luat de mana, asa ca mi-am intors privirea. Era Kellin care imi zambea.
K: Haide. Trebuie sa intram.
Desi aveam doar 11 ani, am inceput sa ma simt ciudat in prezenta lui. Haide Bianca, scoate gandurile astea din minte!
Ne-am dus la cel mai inalt varf si ne-am asezat pe scaunele de la mijloc. Am asteptat 10 minute ca totul sa inceapa.

Awww:3 ce romantic ce frumos=)))da ma scuzati am inebunit, asa ficu deci practic nu am cuvinte   Next  

Ododododo :3 :X <3 Imi place la nebunie ficul asta :3 Vleau next!     

Stiu, stiu, o intarziere extreeeem de luna, da nu-i bai, aici e next-ul.   


Prez: Buna-dimineata copii! Astazi, eu impreuna cu colegii mei va vom arata cateva meserii, constructive sau artistice, care poate ca va vor ajuta sa va gasiti telul in viata.
K: Deja stiu ca telul meu in viata e sa lenevesc toata ziua.
Am inceput amandoi sa radem, iar profesoara ne-a facut semn sa facem liniste. Ne-am indreptat atentia spre scena unde a aparut un bucatar. A inceput sa ne spuna despre marii bucatari ai lumii, cele mai gustoase mancaruri.. dar nimeni nu il baga in seama. Apoi a venit un clovn. Sincera sa fiu, nu era deloc amuzant. Toti cascam si ne rugam ca totul sa se termine si sa mergem acasa. Am observat ca profesoara a mers pana afara, asa ca unii au profitat si au plecat. In timp ce eu si Kellin eram pe cale sa plecam, am auzit din dreptul scenei un tipat. Toata sala a tresarit, iar toti au intors capul in acelasi timp. M-am uitat la Kellin care parea fascinat. In timp ce se aseza inapoi, m-a tras de mana si mi-a zis ca mai putem astepta. M-am facut din nou comoda si am incercat sa nu adorm.. Ce-i drept, nu prea aveai cum. A inceput sa cante la o chitara solo, iar cum difuzorul era la maxim, toti am pus mainile la urechi. Doar Kellin nu se impotrivea. Chiar ii placea ce face acel barbat. Dupa ce a plecat dupa scena, am fost anuntati ca s-a terminat. Mi-am luat ghiozdanul si am strigat la Kellin sa se miste mai repede. Am hotarat si nu mai luam autobuzul si ca ar fii mult mai buna o plimbare.
B: Deci .. te-a ajutat cu ceva spectacolul asta?
K: Um, da.. intr-un fel. Adica muzica rock e atat de tare!
B: Si foarte zgomotoasa!
K: N-ai stat sa asculti versurile si sa ii vezi pasiunea. Se vedea ca ii place sa faca asta. Sincer, chiar mi-ar placea sa fiu ca el.
B: Adica plin de machiaj, urland?
K: Bine .. poate la mine va lipsii machiajul, dar hei! Sunt mai mult decat sigur ca asta e ceea ce trebuie sa fac!
Pe parcursul drumului spre casa ma mai uitam din cand in cand la Kellin. Niciodata nu a zambit atat. Nici macar de ziua lui cand a primit masina de jucarie pe care o vroia de cateva luni. Mai ales ma mira faptul ca acum e atat de interesat de acest gen de muzica. Adica, dintr-o data ii place un fel de muzica acelui baiat care e mereu paralel cu noile melodii sau ceva de genul.
Oricum, am ajuns acasa, iar inainte sa intru mi-am luat la revedere de la Kellin. Am intrat in casa si am vazut pe masa mancarea pregatita, alaturi de un bilet.

„Imi pare rau, dar eu si tatal tau a trebuit sa mergem la un interviu de angajare. Ai aici mancare si tot ce iti trebuie. Daca vrei poti sa il chemi pe Kellin, nu-i nici o problema. Vom fii acasa pe la 8pm. Te iubim!”

Pe bune? Lasati o fata de 11 ani singura in ditamai casa?! Ehh.. nu-i nimic. Am luat telefonul dupa masa si l-am sunat pe Kellin care a raspuns imediat.
K: Hei Bianca, nu ti-am auzit vocea de mult!
B: Mda .. Hei, um.. Parintii mei sunt plecati pana diseara. Ai vrea sa vii la mine? Poate nu uitam la un film, ceva..?
K: Da, sigur. Vin intr-o ora. Pa!
Am lasat telefonul si m-am dus sa mananc. In acel timp ma uitam la dvd-urile care le-am pus in ordine in fata mea. Problema era ca le-am vazut pe toate! Am lasat mancarea si mi-am amintit de o cutie de care mama a zis sa nu ma ating..

M-ai lasat din nou fara cuvinte   sa nu ne mai lasi sa asteptam atat ca o trimit la noapte pe Bloody Mary dupa tine  

O astept cu cea mai mare placere! >< Dar .. sa vina si Jeff The Killer    =)))))

O veni si el cine stie